Get up, stand up!

•28 noiembrie 2014 • Lasă un comentariu

MĂ IERT, MA IUBESC, MA ACCEPT SI MA ONOREZ EXACT ASA CUM SUNT!

„Imi cer iertare sufletului meu ca nu l-am lasat sa se exprime in felul in care ar fi vrut si i-am distorsionat prin prejudecatile mele felul in care ar fi vrut sa experimenteze viata. Ma dezleg si de prejudecatile mele.
Imi cer iertare corpului meu, organelor mele, partilor corpului meu carora le-am cauzat deteriorari prin comportamentul meu culinar, imi cer iertare de la tot trupul meu pentru ca am fost indiferenta cu el de multe ori si nu l-am ingrijit cand mi-a cerut, nu i-am dat somn, odihna si hrana potrivita atunci cand a cerut si a avut nevoie.
Imi cer iertare de la sufletul meu, ca nu l-am hranit cu suficienta iubire, cu placere, cu creativitatea de care avea nevoie, cu poezie, cu muzica, cu poveste.
Imi cer iertare mintii mele ca n-am sadit in ea mereu ganduri frumoase.
Imi cer iertare si ma dezleg de toti oamenii pe care i-am necajit, fata de care am gresit, sau care au gresit fata de mine iar eu nu i-am iertat, imi cer dezlegare de ei. Ii las pe toti sa isi urmeze drumul asa cum si eu voi fi libera de-acum sa merg, sa plutesc nestingherita in destinul meu, neinfranata in legaturi care trag inapoi.
Sunt iertata, caci eu sunt iertare.
Sunt libera in fiecare clipa sa o iau de la capat.
Sunt libera in fiecare clipa.
Sunt dezlegata de orice fire inutile, orice iubiri egoiste, de cersetoria sufletului, de asteptari. Nu mai astept salvarea, iubirea, fericirea, ele sunt cu mine din aceasta clipa in care sunt dezlegata si libera.
Sunt libera sa iubesc, sa fiu, sa ma misc, sa creez, sa plutesc, sa fiu ce si cine vreau eu sa fiu. Sunt libera sa fiu eu, Sunshine!”

Reclame

A single soul dwelling in two bodies

•1 octombrie 2013 • Lasă un comentariu

Te uiti asa sceptic la mine, de parca sunt un politician plin de minciuni. Spun cuvinte fara sens pentru tine, dau semnale incoerente, stiu doar sa ma plang, sa ma supar si sa te enervez. Unicul meu rol aici e sa te agasez cu starile mele oscilante si sa te plictisesc. Cand ar trebui sa spun hotarata: “Da!”, spun, bineinteles, un “Nu..” dezamagitor. Cand ar trebui sa rad cu gura pana la urechi, eu ma plang si ma vait ca un copil. La tine e soare si potrivit pentru o zi la plaja, la mine e furtuna si frig. Eu am pofta de o plimare pe malul lacului, tu ma scoti la bere. Eu vreau copii, tu vrei caine.

Uneori stau si ma gandesc cine ne-a adus impreuna si cu ce scop. Oare in final ne vom contopi si mozaicul asta de valori, pareri, sentimente pe care noi l-am creat va deveni un aluat cremos? Eu sunt orasul ce iti cere ca tu, copacule, sa-ti strecori subtil radacinile printre pavelele mele fara sa le distrugi si sa le sfarami fara mila!

Ying e negru, pasiv, intuitiv si rece, dar are un punct alb, sensibilitatea, Yang e alb, activ, logic, cald, dar are un punct negru, duritatea. Asa suntem si noi si de aceea teoria asta imi salveaza sufletul, ingrosand firul asta de matase de care sta agatata speranta ca noi vom putea supravietui impreuna pana la finalul vietii. Si ca bonus, si fericiti si iubindu-ne neconditionat!Imagine

30 citate celebre despre femei

•21 mai 2013 • Un comentariu

the best

1. Exista doar trei lucruri pe care poti sa le faci pentru o femeie: poti sa o iubesti, sa suferi pentru ea sau sa o transformi in literatura. Henry Miller

2. A fi femeie este o sarcina foarte dificila, deoarece aceasta consta in a avea de-a face cu barbati. Joseph Conrad

3. Vreau sa fac acest lucru, doar pentru ca vreau! Femeile trebuie sa incerce sa faca lucrurile, asa cum si barbatii au incercat. Iar atunci cand nu reusesc, esecul lor trebuie sa fie o provocare pentru ceilalti. Amelia Earhart

4. Femeile ma omoara. Ele chiar o fac. Nu vreau sa spun ca sunt obsedat sau ceva de genul asta – desi eu sunt destul de sexy. Ele chiar imi plac, vreau sa spun. Mereu isi lasa bagajele in mijlocul culoarului. J.D. Salinger

5. Si totusi femeile – femeile bune – m-au speriat pentru ca au vrut, in cele din urma, si sufletul meu. Iar ceea ce a mai ramas din mine, mi-am dorit sa pastrez. Charles Bukowski

6. Ca de obicei, in spatele fiecarui idiot se afla o femeie minunata. John Lennon

7. De ce femeile sunt mult mai interesante barbatilor, decat barbatii femeilor? Virginia Woolf

8. O femeie eleganta este o femeie care te dispretuieste si nu are nici un fir de par la subrat. Salvador Dalí

9. Sa nu va fie rusine, femeilor… sunteti portile corpului si tot voi sunteti portile sufletului. Walt Whitman

10. Marea problema a unor femei este ca devin prea entuziasmate pentru nimic si apoi se marita cu el. Cher

11. Singura modalitate prin care o femeie poate schimba un barbat este de a-l plictisi intr-atat de tare, incat el sa-si piarda tot interesul posibil in viata. Oscar Wilde

12. Imi plac femeile inteligente. Atunci cand iesi la intalnire, nu trebuie sa fie un concurs de holbat. Frank Sinatra

13. Femeile trebuie sa le spuna mereu barbatilor ca ei sunt cei puternici, cei mari, cei minunati. Dar adevarul este ca femeile sunt cele puternice. Aceasta, va zic, este doar opinia mea. Eu nu sunt un profesor. Coco Chanel

14. Nu-mi doresc ca femeile sa aiba putere asupra barbatilor. Ci doar asupra lor insele. Mary Wollstonecraft

15. Femeile gandesc cu intreg corpul si vad lucrurile ca un tot intreg, mai mult decat o fac barbatii. Dorothy Day

16. Barbatii, de la natura, sunt pur si simplu indiferenti unii altora, dar femeile, tot de la natura sunt dusmance. Arthur Schopenhauer

17. In iubire, femeile sunt profesioniste, iar barbatii amatori. Francois Truffaut

18. De ce barbatii au voie sa fie obsedati de munca lor, iar femeilor le este permisa doar obsesia de barbati? Barbra Streisand

19. Femeile sunt infricosatoare. Daca esti barbat si treci de 41 de ani, inseamna ca esti destul de speriat de lupta. Hugh Grant

20. Un lucru ingrozitor este gradul de caritate de care sunt capabile femeile. Vedem lucrul asta tot timpul… dragoste cu generozitate, pentru prostii absoluti. Stii, iubirea e ca un salon de caritate. Lawrence Durrell

21. Femeile sunt facute pentru a fi iubite, nu intelese. Oscar Wilde

22. Eu nu urasc femeile – doar ca uneori ele ma innebunesc. Eminem

23. Daca femeile nu ar exista, toti banii din lume nu ar mai avea nici un rost. Aristotle Onassis

24. Femeile, in special, trebuie sa aiba grija de sanatatea fizica si spirituala pentru ca daca se agita cu si din cauza treburilor si intalnirilor nu prea au mult timp ramas pentru a avea grija de ele. Avem nevoie sa facem o treaba mai buna in a ne pune mai sus in propria lista a prioritatilor. Michele Obama

25. Toate rationamentele barbatilor nu costa nici macar un sentiment al femeilor. Voltaire

26. Daca femeile ar conduce lumea, nu am mai avea parte de razboaie, ci doar de negocieri intense la fiecare 28 de zile. Robin Williams

27. Exista doar doua tipuri de femei: zeite si presuri de sters picioarele. Pablo Picasso

28. Eu nu sunt o pasare si nimeni nu ma poate inchide intr-o colivie. Sunt un om liber cu o vointa independenta. Charlotte Brontë

29. A trecut mult timp pana cand femeile si-au gasit locul cuvenit, cot la cot cu barbatii; in camerele in care sunt decise soarta oamenilor, a copiilor lor si a nepotilor lor. Hillary Clinton

30. Lucrul pe care femeile inca-l au de invatat este ca nimeni nu-ti da putere. Trebuie doar sa ti-o iei. Roseanne Barr

 

sursa: http://nuaisacrezi.ro/cele-mai-grandioase-30-de-citate-despre-femei/#.UZvEJqKpqE4

did you ever know that you’re my hero?!

•9 mai 2013 • Lasă un comentariu

Vino sa ma ridici de unde m-au doborat fara mila altii!

•10 aprilie 2013 • 2 comentarii

Traiesc uneori anumite lucruri atat de intens incat imi ies prin piele, imi inunda simturile si devin imuna la orice altceva e in jurul meu. Ma fac una cu ele, amortesc si incep sa invie toate temerile, toata nesiguranta ce se ascunde trufasa prin venele mele. Si incep sa caut, din nou, raspunsuri la tot ce se intampla cu mine si, eventual, solutii. Si ajung la tine. Si incep sa te invinovatesc pentru neputinta mea. Incep sa te rog virtual sa ma ajuti, pentru ca in realitate nu am curaj. Ori, sunt prea orgolioasa.

Si incep si-ti vorbesc in gand si urlu la tine si gesticulez si ma manifest mai urat decat ar putea un om inrait de sute de ani de viata nesatisfacatoare si de esecuri. Si te intreb, dar tu taci si esti absent, in imaginatia mea. Si plang si trag de tine si ma zbat. Si tu te uiti cu ochi goi, pierdut si sceptic la mine. Citesc dezgustul scris cu majuscule pe chipul tau. Si mai rau innebunesc. Sangerez de durere, dar ma leg singura la gura si ma oblig sa tac. Ma uit apoi in oglinda si incerc sa imi revin, maschez semnele, ascund cearcanele si ma trezesc. Asez frumosul zambet si te iau de mana.

Trec mai departe, inghit in sec si te strang tare la piept, tratand aceasta imbratisare ca pe un dulce antidot. Regret ca nu am avut curajul sa-ti spun nici de data asta multele lucruri ce nu-mi dau pace, dar ma motiveaza miile de zile ce vor urma si care, poate, vor fi mai potrivite pentru confesiunile mele.

Dar tot nu stiu ce sa fac pana atunci cu toate energiile acelea negative ce imi ineaca inima. Ce sa fac atunci cand doare mai tare si vreau sa-ti spun tie unde trebuie sa pui mana ca sa treaca. Ce sa fac?! Sa tac si sa-mi redirectionez gandurile la povesti cu zane bune mi-e din ce in ce mai greu, pentru ca totul meu devine concentart pe orice semn de slabiciune dinauntrul meu, pe orice crapatura ce trebuie reparata. Tot creierul, sufletul, corpul, traiesc brusc profund pentru nemultumirile mele, pentru bucuriile mele interioare, pentru orice nu-mi da pace si simte nevoia sa iasa la suprafata. Asa sunt. Asa am fost mereu. Am dat frau liber trairilor mele si mi-am ascultat sufletul. I-am acordat macar cateva minute, ore, poate o zi si l-am ascultat cu supunere, inmarmurita, fara sa am curajul sa suflu in fata lui, in fata clipei ranite.

Acum, ca esti si tu in sufletul meu si acaparezi intraga scena pe care el isi facea aparitiile, ii e greu sa se deschida in fata ta, ii e greu sa-si arate slabiciunile si sa te incarce cu toate nemultumirile lui si ii e teama sa-ti arate toate cicatricile. Sau poate ii e teama ca nu o sa gasesca intelegere si alinare, ii e teama ca o sa fie luat in ras, inteles superficial. Asa ca alege sa pastreze pentru el, sa verese randuri intregi de lacrimi si sa ingroape totul, pregatind un teren nou, lin, pentru urmatoarele zile. Problema e cand vine iarasi o alunecare de teren, si mai puternica, si scoate tot ce a ingropat la suprafata. Atunci incepe iarasi razboiul launtric, sangeros, ce poate ucide cate ceva de fiecare data, fara sa se observe. Cand se va observa pana la urma, oare, cum va fi? Asta e intrebarea ce ma doare cel mai tare. Daca de fiecare data rastalmacirile astea, framantarile mele ucid cate o mica parte din mine, oare vor reusi la un moment dat sa ucida tot? Si atunci, ce se va intampla? Iti vei da seama ca e prea tarziu?! Nu-ti doresc sa stii ce inseamna a fi prea tarziu. Sa vii urland cu regretul in glas ca iti pare rau pentru tot ce NU ai facut.. E cea mai inspaimantatoare si tragica imagine pe care o pot avea. Si ma bantuie.

Vreau sa previi totul, sa incepi sa vii sa ma intrebi, sa incepi sa ma asculti. Sa ma inveti sa vorbesc, sa-ti spun ce doare asa tare aici in mine. Sa pot cu usurita sa te privesc in ochi si sa-ti povestesc tot ce m-a creat, tot ce m-a doborat, tot ce m-a facut sa strang din dinti atat de tare incat au crapat. Sa-mi strangi mana ferm si atat de pasional incat sa simt ca sunt cea mai in siguranta persoana si sa nu-mi fie teama de nimic. Doar cu o privire sa ma ridici de unde fara mila m-au doborat altii. Sa stii totul si sa ma simt minunat, libera, asa cum ar trebui sa fiu. Sa fii suflul meu cald de aer care sa ma duca pe culmile fericirii si sa imi arate ce inseamna cu adevarat orizntul libertatii. Vreu sa-mi dai la propriu aripi. Vreau ca doar cu tine sa stiu ce inseamna ‘acasa’. Vreau ca atunci cand sunt cu tine sa nu-mi fie teama de nimic, sa ma simt invincibila. Nu vreau sa ma obligi sa tac, sa ma inchid si sa ma prefac linistita ca totul e in regula cu mine. Vreau sa cunosc ce inseamna curajul si energia pe care acesta o emana in tot corpul. Vreau ca la final, sa te iau de mana, sa te sarut si sa zambesc implinita si multumita cu simplul gand ca “Am trait!”.

Sa nu crezi vreo secunda ca tot ce traiesc langa tine nu e fericire. Sa nu-ti treaca prin gand vreodata ca nu multumesc lui Dumnezeu de cate ori ma uit spre cer pentru existenta ta in viata mea. Ce nu e in regula aici este problematica mea existenta si nesfarsitele intrebari ce apar in subconstientul meu intortocheat. Si cum tu esti majoritar in totul meu, iti revine sarcina de a primi cu umilinta vina pentru nemultumirea mea. Devii involuntar actor la toata aceasta poveste, un personaj invocat de mine, si pus poate cu forta pe aceasta scena a vietii mele. Iti dau fara sa te intreb rolul de erou, de salvator si imi pun cu incredere viata in mainile tale curate. Nu e corect fata de tine, stiu, dar prin asta vreau sa ajung sa sparg orice bariera ar mai putea exista vrodata intre noi. Sau poate, fac asta pentru ca singura nu mai pot, iar altcineva nu o poate face mai bine decat ai putea-o face tu.

Poate, pentru ca Cineva mi te-a dat tocmai pentru a ma linisti si a-mi permite sa am viata pe care o merit. Poate pentru ca tu esti ingerul meu ascuns. De-aia vreau sa stii totul despre mine, tot ce nu ti-am spus si nu-ti voi spune niciodata. Vreau sa stii ce-mi place. Sa inveti cum sa ma mangai, si mai ales cand. Sa stii cand sa taci, sa ma iei obligat de maini si sa ma strangi in brate. Cand sa-mi pui mana la gura sa tac si sa ma saruti asa cum n-ai mai facut-o niciodata. Cum sa imi inchizi ochii si sa-mi saruti pleoapele. Sa stii cand e momentul in care am nevoie de cel mai siropos mesaj. Sa stii momentul in care urlu dupa un unic apelativ care sa-mi unga sufletul si sa mi-l spui cu zambetul tau de neinlocuit pe fata. Sa stii cand sa-mi gadili genunchii si sa-mi dai de pe fata parul. Sa stii cum sa ma surprinzi si sa aprinzi focul intr-o zi friguroasa. Sa stii, sa detii acesta magnifica, unica si interesanta capacitate si sa fii indeajuns de curajos si de puternic sa o aplici. Sa iti accepti slujba pe care ti-am dat-o si sa o duci la bun sfarsit, cu mandrie ca ai fost unicul desemnat si cu satisfactie in suflet ca tu esti alesul.Imagine

Anonim – Ganduri de duh. Cugetari.

•3 aprilie 2013 • Lasă un comentariu

„Tu esti cea care te innebuneste si pe care parca nu o poti avea… iar cand o ai parca simti ca fuge, desi cu ea ai tot…cel mai bun sex, cele mai frumoase clipe tot…dar parca iti fuge… te culci linistit langa ea si… apoi…. incepe asa: plin de intrebari ma trezesc si te caut. buimac, zapacit, te caut in pat, apoi prin casa. innebunit deschid telefonul, te caut dar nu esti. ma grabesc, ies, plec, pe strada alerg, umblu de nebun si parca te vad undeva in zare. dupa tine vin, dupa tine ma uit, cu atatea intrebari pe buze, cu atatea dorinte. si alerg, ma apropii, incerc sa te ating, dar nu pot esti la distanta de un brat, vreau sa te ajung, sa te strang in brate sa te simt tremurand in bratele mele, sa iti simt pulsatiile inimii, caldura corpului, suflul sa il simt, sa ma pierd in ochii tai…. dar…nu pot, nu te ajung. si maresc pasul, alerg, cad, ma ridic si alerg mai tare. de ce?!… de ce nu te pot prinde, desi vin dupa tine?!? vreau sa te prind sa iti arat cat de bine iti va fi cu mine, sa te iubesc, sa ne pierdem intre luna si stele, sa dormim in ale Edenului pasuni. am atatea intrebari, atatea curiozitati, vreau sa te cunosc, sa te simt…. dat, nu pot sa te ajung, sa te ating…

 

 

In pat, intuneric, singur, privind pierdut spre tavan, vizualizez parca ultimele ganduri ce imi bantuie mintea.
Acele ganduri ce nu ne lasa sa dormim, acele ganduri ce iti fura mintile, si clipele dulci ale somnului, ce ne impiedica sa ne odihnim. Acele ganduri ce nu ma lasa, ce imi intra in minte fara voia mea. Acele ganduri enervante, a tot ceea ce se intampla si ma inconjoara. Stii bine despre ce vorbesc, toti avem acele clipe, acele nopti ce ni le pierdem gandind si analizand tot ce ne inconjoara.
Stau, lipsit de vlaga, plin de ganduri… de parca as balti in propia-mi balta de sange avand ultimele clipe prin care mi se deruleaza viata prin fata ochilor. Prin haosul de imagini ce mi se perinda prin fata ochilor, imi sari tu in evidenta… tu cea ce mi-ai scapat, ce ai fugit, fata de care am gresit; cea potrivita pentru mine… sunt bantuit de tine, de imaginea ta, de amintirea vocii tale, de amintirea atingerii tale, de mainile tale reci, de caldura ce o emani prin simpla-ti prezenta. Sunt bantuit de greselile facute, si …
Ma gandesc… datorita naturii egocenstriste umane ce ne conduce simturile, impins de aceasta m-am grabit, sa am, sa vreau, sa stiu, sa simt… datorita nevoii umane de a nu trai singur, datorita lipsei de control induse de nevoia de a simti, de nevoie de a ma umaniza… Nevoie de umanizare in aceasta era dezumanizanta, in care uitam sa simtim, uitam sa traim. Aceasta noua societate in care ne pierdem in telefoane, calculatoare, internet, Facebook, in care suntem impinsi sa traim condusi de cariere, si de dorintele materiale, in care ne transformam in simpli roboti ce ne inchidem in propriile noastre lumi pentru ca este confortant. Toti gandim, toti vrem, toti ne iubim pe noi insine… toti vrem sa fim fericiti, sa iubim, sa traim, dar prin procesul dezumanizant in care ne pierdem eul, in care devenim simple carcase… prin acest proces uitam sa alegem ce simtim. Ne metalizam, si ne intrebam de ce nu suntem fericiti, dar continuam sa ne transformam, sa ne pierdem, uitam sa redevenim la acele timpuri arhaice in care sentimentele conduceau, si Shakespeare ne incanta cu ale sale opere de arta.
In aceasta era de beton, mi-ai aparut ca o raza de soare in intuneric, si mi-ai trezit simturile, mi-ai adus aminte cine sunt. Si din dorinta de a ma revolutiona, de a lua o gura de aer din acest ocean in care simt ca ne scufundam incet, incet… din dorinta de a nu ma ineca in lumea mea proprie, din dorinta de a evada, am alergat spre tine, m-am grabit, am vrut, te-am sufocat cu egoismul meu ce tanjea dupa tine, dupa sentimentele ce mi le-ai trezit, te-am sufocat cu dorinta de a trai, de a ma umaniza…
Stau si simt ca ma scufund in saltea, parca vad ca se indeparteaza tavanul, imi pierd sirul gandurilor, pierd esenta… din tot haosul ce ma inconjoara nu mai ramane nimic, mi se goleste mintea, ramai doar tu asemeni luminii unei hiperbole la milioane de ani distanta, doar senzatia ca esti acolo, desi ai plecat.”

 

AnonimMa Damme

Sa fi trait..

•23 ianuarie 2013 • Un comentariu

In ciuda timpului si modului atat de rapid in care el trece, tu ai ramas. Eu am ramas. Si asta spune tot. Vreau sa ai grija de inima ta, sa o imbraci in haine de matase, sa-i pui manusi de catifea, sa o protejezi cu orice chip. Infloreste-ti sufletul, pentru ca el va ramane cel tanar si frumos, el va razbi pe grele si obositoare carari. Sa ramai cu aceiasi ochi blanzi, cu aceeasi atingere pasnica si cu acelasi glas angelic. Sa nu te schimbi! Sa nu vrei sa faci rau, ci sa ajuti pe cel caruia sufletul ii tremura si sa te bucuri cu cei din jurul tau. Sa iubesti, sa iubesti cum n-ai mai iubit vreodata, sa simti ca-ti explodeaza inima de esenta dragostei, dar sa stii si cand sa lasi oamenii sa te iubeasca si sa te rasfete. Sa traiesti nelinistea asteptarii pentru a invata sa apreciezi cu adevarat timpul. Sa mergi dreapta, mandra, cu ochii indreptati spre inaltul cerului, sa stii sa alegi cea mai frumoasa poteca, si cea mai lunga si sa canti, sa canti hotarat, increaztor, cat te tin plamanii. Sa nu uiti ce-i jocul si care sunt beneficiile lui, sa tii de mana, sa mangai si sa saruti fruntea celui ce te iubeste. Nu insista fara rost, ca un copil ce nu-si lasa rana sa se vindece si rupe coaja mereu, uita de rani, caci altfel nu se vor mai vindeca niciodata. Rupe lanturile si nu asculta comenzi, dar respecta-ti promisiunile si urmeaza ruga si sfatul bun ale celui ce iti vrea binele. Sa nu-ti doresti sa fii superioara tuturor, caci asa vei ajunge singura, ba empatizeaza cu cei pe care-i ai langa tine si invata din durerea lor, din bucuria lor, din deciziile si experientele lor.Pretuieste amintirile, dulcile momente traite cu oamenii pe care i-ai intalnit, intamplator sau voit, in viata ta.

Vorbeste cu tine, descopera-te, caci daca nu tu esti prima care te cunoaste, atunci cel ce o va face inainte, te va domina fara mila. Respecta, chiar daca nu esti respectata, pentru ca tocmai atunci vei avea o mai mare satisfactie de sine. Fii toleranta, nu judeca, pentru ca Unuia singur I-a mai ramas dreptul acesta. Iar cand vei fi sigura ca esti pe calea ta, cu oamenii potriviti, nu devia, nu-ti pierde directia si nu renunta, caci sansele sunt lucruri greu de obtinut in viata. Iti doresc din inima ca peste ani, atunci cand o sa te opresti sa te uiti inapoi ca sa vezi ce ai adunat, sa vezi ochi sinceri, multumitori, zambete calde, inimi patimase, strangeri de mana recunoascatoare, multi oameni pe care i-ai facut fericiti, sa vezi lucruri frumoase pe care le-ai cladit, si lumina, o explozie de raze calduroase de soare. Sa stii ce inseamna sa fii om demn si recunoascator, maret si plin de taine. Sa fi trait toate astea..

Pentru cele ce mi-au strans mana si m-au privit in ochi vreodata!

beauty is inside you

beauty is inside you